Stadionul și echipa „Flacăra Moreni”, 1922
Str. Mihai Eminescu, Moreni
Construit în anul 1922, renovat în 1973 și în anii ’80, apoi în 2015, stadionul din Moreni are o capacitate de 10.000 de locuri și poartă în prezent numele echipei de fotbal din localitate. „Flacăra Moreni” reprezintă una dintre cele mai controversate apariții din Divizia A de la sfârșitul anilor ’80, cu o traiectorie spectaculoasă, ajunsă în scurt timp din Divizia C, până la nivelul cupelor europene.
Fotbalul la Moreni a apărut la începutul secolului XX, adus, ca în multe alte zone din Vechiul Regat, de muncitorii și inginerii petroliști englezi și olandezi care lucrau la sondele de petrol. Până la formarea echipei „Flacăra”, la Moreni au evoluat alte echipe de fotbal: „Izvorul” (prima din localitate, formată în 1920 din elevi, care juca pe terenul schelei petroliere), IMSER (înființată în 1930 și condusă de militanți ai mișcării muncitorești și socialiste, în frunte cu Constantin Mănescu, tatăl viitorului prim-ministrului Manea Mănescu), sau „Astra Română”, echipa societății petroliere cu același nume, apărută în 1922.
Conform lucrării „oficiale” a fotbalului românesc apărută în 1984, Fotbal. De la A la Z. Fotbalul românesc de-a lungul anilor: „În 1938 Astra Română câștigă turneul zonal pentru promovarea în Divizia B. Lipsită însă de sprijinul material necesar, echipa petroliștilor din Moreni renunță în favoarea formației Mociornița București la dreptul de a evolua la nivel competițional superior și va continua să activeze în cadrul districtului Ploiești până în anii de după război”,
În perioada socialistă, „Astra Română”, echipa centrului muncitoresc al petroliștilor din Moreni, și-a păstrat numele inițial pentru scurt timp și a evoluat timp de patru decenii numai în Diviziile B și C, cu diferite denumiri: „Partizanul” (1950), „Flacăra” (1951-1977), „Flacăra Automecanica” (1977-1984, după fuziunea cu echipa întreprinderii „Automecanica Moreni”) și, din nou, doar „Flacăra” (din 1984).
În 1984, „Flacăra Moreni” a promovat din Divizia C în Divizia B, iar după doar doi ani a ajuns în Divizia A, unde a evoluat timp de patru sezoane. Echipa din orașul cu 23.500 de locuitori promova astfel în 1986 în prima ligă, după un campionat în care nu primise nici un cartonaș roșu.
Conform lucrării 100. Poveștile nemuritoare ale fotbalului românesc (2018), echipa era considerată de unii ca „protejată” a lui Tudor Postelnicu, directorul Securității, iar de către alții, a generalului Ion Ghenoiu (șeful Serviciului Pașapoarte, născut în zonă). Din 1984, echipa a fost preluată și antrenată de Traian Ivănescu. Despre Tudor Postelnicu, devenit în 1987 ministru de Interne, se spunea că dădea indicații tehnico-tactice pe stadionul din Moreni, similar multor patroni din fotbalul românesc actual.
„Flacăra Moreni” a devenit astfel una dintre echipele protejate ale sistemului politic, fiecare dintre acestea având protectorii ei relevanți administrativ-instituțional: alături de „Steaua” (Valentin Ceaușescu și Ministerul Apărării Naționale/Armata) și „Dinamo” (Ministerul de Interne/Miliția) și-au făcut apariția „Victoria București” (Securitatea și același Minister de Interne), FC „Olt Scornicești” (Nicolae Ceaușescu însuși și familia acestuia) sau FC „Inter Sibiu” (Nicu Ceaușescu).
Susținută constant, „Flacăra” a reușit evitarea retrogradării în primul ei sezon din Divizia A (1986-1987), după care a urcat progresiv în clasament: locul 6 în sezonul 1987-1988 și locul 4 în sezonul 1988-1989, care a permis participarea în Cupa UEFA. A rezultat astfel o participare cât se poate de onorabilă, care a însemnat și unicul meci european oficial disputat de echipa orașului pe stadionul din Moreni: scor 1–2 cu puternica FC Porto în manșa secundă din turul 1 al competiției, după un 0–2 în Portugalia în prima etapă. Trebuie menționat faptul că FC Porto câștigase în anul 1987 Cupa Campionilor Europeni, fiind o echipă de un nivel foarte ridicat, având în componență variate vedete internaționale ale perioadei. Astfel, în 1989, la Moreni, au jucat, printre alții, Vitor Baia, Joao Pinto, Rui Aguas, Domingos sau excepționalul Madjer.
„Flacăra”, antrenată de Ion (Nelu) Nunweiller, dinamovistul care a creat, alături de fratele său Lică, porecla de „câinii roșii”, era formată, de asemenea, din fotbaliști de certă valoare, unii dintre ei foști sau viitori campioni cu „Dinamo”, unii ajunși inclusiv în echipa națională, precum Florin Tene, Vasile Jercălău, Ioan Constantin Marcu, Iulian Chiriță, Daniel Sava, Costel Pană, Marin Dragnea, Nistor Văidean, Mihai Stere sau Constantin Lala.
Acest important eveniment fotbalistic al perioadei a fost relatat pe larg în numărul din 27 septembrie 1989 al ziarului Sportul cu titlul „Ieri, la Moreni, Flacăra – F.C. Porto 1–2, un rezultat care nu reflectă realitatea”, urmat de expresiva cronică a singurului meci european al echipei „Flacăra”, găzduit pe stadionul din Moreni, cronică semnată de cunoscutul ziarist sportiv Gheorghe Nertea: „Pe o vreme splendidă, în fața unei asistențe record, stadionul din Moreni a găzduit, ieri, partida retur dintre Flacăra și F.C. Porto, din cadrul Cupei UEFA. Învinși cu 2–0, acum două săptămâni la Porto, jucătorilor pregătiți de I. Nunweiller și S. Niculescu, nu le rămânea de ales, pentru a recupera diferența de două goluri, decât alternativa surprinderii valoroşilor lor parteneri de întrecere printr-un joc avântat, ofensiv, de mare elan şi angajament. Şi aşa au şi făcut-o, atacând susținut de la începutul întâlnirii. (…) În plină dominare a gazdelor, după o pasă greşită a lui Glăvan (depăşit de importanța jocului), balonul ajunge la Magalhaes, acesta găsește culoarul liber, intră nestingherit în careu și de la 13-14 m şutează năpraznic, sub „transversală”, deschizând scorul. (…) Final de repriză dramatic, cu F.C. Porto în „corzi“, perioadă în care „bomba“ lui D. Sava (min. 38) de la 25 m l-a evidenţiat pe portarul portughez, iar în min. 43 lovitura liberă executată de D. Sava, din lateral-dreapta, i-a oferit lui Lala posibilitatea unei puternice lovituri cu capul, care a zdruncinat bara, balonul a revenit în teren, C. Pană a şutat la vinclu și V. Baia a scos admirabil. La reluare, Flacăra se năpustește, realmente, peste un adversar care face totul pentru a-şi apăra avantajul luat. Introducerea lui Marcu aduce vigoare şi prospeţime în atac şi apărarea lui F.C. Porto începe să se clatine. După ce o splendidă infiltrare pe partea dreaptă a lui C. Pană se încheie cu o centrare înapoi, însă Dragnea şutează în blocaj, în min. 51, egalitatea este restabilită: Beldie, dintr-o lovitură liberă de la 25 m, expediază balonul puternic, pe jos, şi acesta se opreşte în plasa porţii lui V. Baia. (…) Nici Chiriţă (min. 87), singur în careu, n-a putut să-l învingă pe excelentul portar V. Baia. Și când toată lumea se împăcase cu gândul remizei, pe contraatac, Magalhaes i-a trimis o pasă surprinzătoare lui Rui Aguas și acesta, cu o execuţie de fineţe, a deviat balonul în colțul din dreapta porţii lui Tene, semnând victoria lui F.C. Porto. O victorie care nedreptăţeşte pe Flacăra, pentru că ea a controlat jocul, dar n-a ştiut să profite de situaţiile ivite pe parcursul întâlnirii. Arbitrul Yusuf Namoglu (Turcia) a condus – favorizând pe oaspeţi prin unele decizii ale sale – formațiile: FLACĂRA: Tene – Jercălău, Beldie, Butufei, Glăvan (min. 46 Marcu) – Chiriţă, Dragnea, C. Pană, D. Sava — Stere (min. 65 Văidean), Lala. F.C. PORTO: V. Baia – J. Pinto, Demol, J. Carlos, Branco – Magalhaes, Bandeirinho, Semedo, Andre – RuI Aguas, Madjer (min. 69 Domingos; min. 88 Kiki)”. Teodor Beldie, marcatorul din meciul cu Porto, decedat în 2014, este și fotbalistul cu cele mai multe apariții pe prima scenă fotbalistică pentru „Flacăra” – nu mai puțin de 111.
Evenimentele și situația de după 1989 au contribuit și la prăbușirea echipei „Flacăra Moreni”. După ce echipa a evitat, la limită, spre deosebire de „Victoria București” și FC „Olt Scornicești”, desființarea, stadionul din Moreni a fost gazda unor violențe rar întâlnite: „La meciul Flacăra – FC Argeș 0–0, rezultat care condamna echipa gazdă la retrogradare, câțiva fani locali au sărit gardul și l-au lovit pe arbitrul meciului, Vasile Curt, cu cozile de la steaguri. Antrenorului piteștenilor, Ion Nunweiller, cel care anterior pregătise pe Flacăra, i s-a vandalizat mașina personală”.
Retrogradată în 1990 în Divizia B, ajunsă în câțiva ani în Divizia C, echipa, devenită acum „capitalista” „Flacăra Petrom”, s-a zbătut mai mult de un deceniu în liga a treia, după care a dispărut în 2007 în anonimatul ligii a patra, la nivelul campionatului județean Dâmbovița. Echipa „Flacăra” a renăscut în 2012, pe vechiul stadion din Moreni, însă promovarea în Liga 3, unde se află și astăzi, a fost realizată abia în 2017. Gabriel Paraschiv, născut în Moreni, fost jucător local, ajuns până la echipa națională, este de un deceniu antrenor al acestei echipe.
În cadrul unui reportaj publicat în anul 2015, jurnalistul Andru Nenciu nota „Viața fotbalistică din Moreni nu și-a încetat cursul ei fantastic. Aflată în Divizia D, Flacăra a fost reaprinsă de mâna lui Gabi Paraschiv, fostul căpitan al Oțelului, și de căldura celor 1.500 de suflete prezente meci de meci. Responsabili sunt niște băieți care formează două galerii speciale și generează un aspect neobișnuit pentru fotbalul românesc. Dacă în eșalonul de elită există formații fără galerii propriu-zise, gruparea din Dâmbovița beneficiază de două grupuri de susținători: cei de la Sud și cei de la „Marian Pârșă”. Băieții din gruparea „Sud Moreni” nu au ratat vreun meci – acasă sau în deplasare – din 2012, de când echipa a renăscut și a început să joace din nou pe stadionul din Moreni, în liga a patra. Și au susținut-o cu bani încă din perioada în care Primăria procesa îndelung”. Reportajul se încheia simbolic cu replica entuziastă a antrenorului Gabriel Paraschiv: „Merg cu Flacăra până în pânzele albe!”.