Stadionul „Regie” și echipa „Sportul Studențesc”, 1920
Str. Larisa nr. 2, București
Asociat echipei „Sportul Studențesc”, stadionul „Regie” din București a preluat denumirea micului cartier din Capitală, unde și-a avut sediul Regia Monopolurilor Statului. Arena construită în 1920, renovată în 1972, 2004 și 2019, deținând după ultimele „ajustări” o capacitate de 10.020 de locuri, a fost numită inițial „Belvedere”, fiind utilizată în perioada interbelică de una dintre echipele mai puțin cunoscute din București, Belvedere FC.
În anul 1916 a fost înființat, din inițiativa unui grup de studenți și profesori din București, „Sporting Club Universitar Studențesc”, cuprinzând două secții: fotbal și tenis. Primul președinte a fost profesorul Traian Lalescu, o personalitate a matematicii românești și mondiale, funcția acestuia fiind preluată, după 1925, de profesorul Constantin Stoicescu, rectorul Universității din București. În 1934, președintele clubului era dr. Aurel Leucuția, primul președinte al Federației Române de Fotbal (1930-1933), om politic, membru al Partidului Național Țărănesc și ministru al economiei naționale în guvernele Sănătescu și Rădescu.
„Sporting Club Universitar București” a fost transformat în anul 1919 în „Sportul Studențesc”, denumire sub care a jucat până în 1945, când a devenit „Sparta”, echipă desființată în 1947, când se încheie prima etapă din biografia clubului. Cea de a doua etapă începe în 1948, când o serie de studenți entuziaști, printre care Cornel Pacoste, C. Bărbulescu, M. Tătărăscu, Gh. Ola, au format echipa C.U.B. (Centrul Universitar București), încercând, fără succes, să o promoveze în campionatul divizionar.
După cel de-al Doilea Război Mondial, stadionul a fost deținut de Casa Autonomă a Monopolurilor (CAM), iar începând cu anul 1955 de Ministerul Învățământului/Ministerul Educației, devenind astfel „casa” echipei de fotbal a Institutului Politehnic din București, „Sportul Studențesc”, una dintre echipele de mare tradiție din fotbalul românesc.
În anul 1951, Institutul Agronomic a înscris în campionatul raional al Capitalei o echipă care, susținută de o serie de cadre didactice (J. Dumitrescu, T. Temișan, V. Bereș, V. Bîrnaure, S. Otasievici), de rectorii I. Maier, M. Levente și Em. Roșu, a reușit să avanseze constant, în anii următori, pe plan competițional, ajungând, în 1954, în fața barajului de la Sibiu pentru a promova în Divizia B. Echipa, antrenată atunci de V. Gain, a promovat în eșalonul secund, fiind preluată de C.U.B. și adoptând numele de „Știința”.
Noua echipă a jucat pe stadionul „Regie” în anii ’50-’60 sub denumirile „Știința”, „Politehnica” și, din 1969, „Sportul Studențesc”, iar promovarea, în premieră, în Divizia A, produsă în 1972 a fost determinantă în realizarea primei renovări a stadionului, sub coordonarea arhitectului Emil Barbu (Mac) Popescu. Primul său proiect important a fost considerat chiar stadionul „Sportului Studențesc” din zona Regie, cu 12.000 de locuri, pe care l-a restaurat din molozul rezultat din procesul de construcție a metroului. În doar trei săptămâni, lucrătorii au strâns peste 300.000 de metri cubi de pământ, care au constituit fundația stadionului. În următorii trei ani, au fost construite o tribună și două peluze. Mac Popescu, președintele „Sportului Studențesc”, devenit ulterior rector și președinte onorific al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, reprezintă cea mai importantă personalitate din istoria clubului, atât în perioada socialistă, cât și după 1990.
Astfel, promovată în Divizia A în 1972, compusă dintr-un lot incluzând personalități certe ale fotbalului național, precum Mircea Sandu (viitorul președinte al FRF), Mircea Rădulescu (viitorul selecționer al României), Cornel Jurcă (căpitanul echipei și fotbalistul care a marcat golul în finala 1–0 cu Iugoslavia, în urma căreia România a devenit campioană europeană universitară în 1972) și Constantin Jamaischi (campion european în 1962 cu naționala de juniori a „Tricolorilor”), „Sportul Studențesc” a devenit o forță majoră în fotbalul românesc al anilor ’80. Astfel, echipa și-a încheiat parcursul în Divizia A pe locul 3 în 1983 și 1985, devenind vicecampioană în 1986, într-o perioadă în care pe stadionul „Regie” au jucat Gheorghe Hagi, Aurel Țicleanu (transferat de la „Universitatea Craiova”) sau Gino Iorgulescu, actualul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal.
Din sezonul 1983-1984 până în sezonul 1987-1988, „Sportul Studențesc” s-a calificat mereu în cupele europene, astfel încât stadionul din Regie a găzduit partidele cu relevanță europeană ale „Studenților” din Cupa UEFA: 4–4 cu Neuchatel Xamax (1985, turul 1 al competiției), 1–0 cu GKS Katowice (1987, turul 1), 3–0 cu Brondby (1987, turul 2) sau 0–1 cu Hellas Verona (1987, turul 3), la ultimul meci arena fiind complet ocupată de 15.000 de spectatori, deși meciul a fost disputat în condiții dificile, pe zăpadă, la o temperatură de minus 10 grade celsius.
Alte meciuri importante jucate pe stadionul „Regie” au fost „Sportul Studențesc” – FC „Olt Scornicești” 7–5, în ultima etapă din sezonul 1985-1986, cu Gheorghe Hagi marcând 6 goluri, sau, mai aproape de prezent, „Sportul Studențesc” – „Dinamo” 5–6 în sezonul 2002-2003, cu un hat-trick al „câinelui roșu” (revenit de la marea rivală „Steaua”) Ionel Dănciulescu, partidă care l-a determinat pe Ioan Andone, fostul antrenor al „Sportului”, abia trecut atunci pe banca dinamoviștilor, să exclame la final: „Două echipe de nebuni!”.
S-a discutat mult despre implicarea și influența lui Nicu Ceaușescu, fiul lui Nicolae Ceaușescu, asupra echipei Sportul Studențesc. Conform lucrării aniversare 100. Poveștile nemuritoare ale fotbalului românesc (2018): „Nicu Ceaușescu, exilat de părinți la Sibiu, crease Interul, fiind nevoit s-o cam lase din brațe pe Sportul, prima sa dragoste. Ajuns prim-secretar la Sibiu în 1985, Nicu Ceaușescu și-a pus urgent în practică pasiunea pentru fotbal și a apărut un nume nou, FC Inter.”
După anul 1989, „Sportul Studențesc” s-a confruntat cu dificultăți în Divizia A, ajungând să retrogradeze în B, iar din 1999, când echipa era pe punctul de a retrograda chiar în Divizia C, a fost preluată de tânărul om de afaceri Vasile Șiman, fost profesor de istorie. După 2000, echipa a promovat în prima ligă, acolo unde a primit porecla de „Gașca nebună” pentru rezultatele pozitive obținute cu un lot foarte tânăr de jucători. De asemenea, în sezonul 2005-2006, echipa a fost implicată într-o experiență fără precedent în fotbalul românesc: lider în campionat, cu câteva etape înainte de final, a fost retrogradată după ce nu a mai primit licența de primă ligă din cauza problemelor financiare. Revenirea din anul 2010 în prima ligă a fost urmată de o nouă retrogradare în 2012, în 2017 clubul „Sportul Studențesc” fiind desființat.
Între timp, pe stadionul din Regie au mai jucat „Rapid București”, înainte de renovarea arenei din Giulești, și Academia Germană de Fotbal, cea care în 2022 a câștigat licitația de închiriere pe o perioadă de șase ani. În prezent, ACS Centrul German de Fotbal joacă pe stadionul „Regie” în Liga 4 București.
Conform articolului apărut în vara anului 2023, în Gazeta Sporturilor, stadionul „Regie” se prezintă în condiții rezonabile: ,„De la imaginile din urmă cu câțiva ani cu stadionul „Sportului”, când era în paragină, schimbările sunt acum evidente. În loc de mărăcini și buruieni, proprietarii au tuns gazonul și au ales să realizeze mai multe spații verzi atât în afara Tribunei I, cât și în spatele Peluzei a II-a. De asemenea, curățenia este cuvânt de lege, la fiecare ieșire sunt plasate coșuri de gunoi, iar în spatele tribunei oficiale există mai multe coșuri de gunoi cu colectare selectivă. Singurul aspect negativ la acest capitol rămân doar frunzele nestrânse de la Tribuna a II-a. Turnicheții, al căror sistem a fost demontat total, sunt rămășițe ale vechii arene, alături de graffiti rămase din perioada în care Rapidul a folosit stadionul în Liga 2. Tabela de marcaj și-a păstrat autenticitatea și doar un strat nou de var a mai dichisit-o”.
„Sportul Studențesc” a dispărut din fotbalul românesc, nu însă și suporterii acestei echipe cu o semnificativă istorie și palmares, activi pe rețelele de socializare.